Conceptul propus

Aşa cum este configurat parcul la nivelul oraşului, natura e un spectacol contemplativ în care intervenţia antropică asupra parcului este abia perceptibilă. La nivelul vizitatorului natura e un spectacol participativ, un puzzle compus din detalii în care dialogul se stabileşte la nivel senzorial. Parcul poate fi parcurs în orice directie. Aleile nu sunt definite strict ci se autogenerează într-un continuu proces de mapare pe un suport propus. Platforme de interacţiune socială şi spatii de izolare meditativă sunt risipite organic in natură. Le poţi descoperi, cuceri şi apropria sau le poti ignora. Devin repere prin utilizare, într-o mapare şi lecturare a parcului proprie fiecăruia.

Parcul este un spaţiu al evenimentului, aici se poate întampla orice este in armonie cu natura.

Nu există repere funcţionale, nu există scenarii prescrise de utilizare. Spaţiul este liber, eliberat de rigidităţi şi are potenţialul unei scene: poate primi orice spectacol, organizat sau spontan, după cum oricine îl poate folosi ca platformă de manifestare. Sănius iarna, vara spaţiu de întălnire la picnic sau atelier de experiment artistic, seara amfiteatru pentru proiecţii de film sau suport pentru un spectacol de lumini, Livada Poştei poate fi şi scena şi sală de spectacol, simultan sau alternativ.

In pauză parcul, departe de a avea dezolarea unui teatru abandonat, are mai degrabă ceva din liniştea creatoare dinaintea spectacolului şi continuitatea firească dată de ritmul naturii.